Divorțul când soții români nu (mai) locuiesc în România – copiii (I)

Bună, bine te-am regăsit!

În articol îți voi spune ce se întâmplă cu încredințarea copiilor în situația în care soții români nu mai locuiesc în România, dar divorțează în România, urmând regulile dreptului român. Prima parte a articolului privind divorțul cu elemente de extraneitate, cel despre competență, îl găsești aici.

În ceea ce privește copii, deosebim câteva situații:
  1. situația în care copilul rămâne la un soț care locuiește în România;
  2. situația în care copilul rămâne la un soț care nu locuiește în România; și
  3. situația în care copilul rămâne la o altă persoană, care locuiește sau nu în România.

În toate cazurile se va face o anchetă socială la adresa unde va locui copilul, de către Autoritatea tutelară. În cadrul acestei anchete se va stabili dacă condițiile în care locuiește sau va locui copilul sunt propice creșterii și dezvoltării acestuia. Ancheta socială va fi dispusă obligatoriu de către instanță.

În situațiile de mai sus, ancheta socială va fi făcută:
  1. dacă copilul rămâne la un soț în România, ancheta va fi făcută fără nici un cost și nici o altă formalitate din partea reclamantului;
  2. dacă copilul rămâne la un soț în străinătate, și instanțele române se declară competente se judece și cererile privitoarea la copil (! există posibilitatea ca instanțele române să se declare necompetente – află când aici) ancheta socială va fi făcută  prin comisie rogatorie, de către autoritățile străine unde va locui copilul. În acest scop, reclamantul va prelua de la instanță un exemplar al solicitării de anchetă socială. Reclamantul va traduce acest document, prin traducător autorizat, în limba țării unde va locui copilul, apoi îl va legaliza la notar, și îl va transmite înapoi instanței. Instanța va trimite această solicitare autorităților țării unde va locui copilul. Raportul de anchetă socială primit din țara unde locuiește copilul va trebui apoi tradus, tot de către reclamant, și depus la instanță.
  3. dacă copilul va fi încredințat spre creștere și educare unei alte persoane, se va proceda, după caz, ca la punctele 1 și 2 de mai sus, cu mențiunea că încredințarea unei alte persoane e o situație de excepție, regula fiind aceea a încredințării către unul din părinți.

În situația în care copilul va locui în străinătate, se vor depune și unele documente în plus odată cu cererea de divorț sau de încredințare a copilului. Documentele se vor depune în traducere efectuată de un traducător autorizat. Aceste documente pot fi, în funcție de țară, certificat de rezidență, certificat de familie, certificat care atestă locuința unui cetățean european ori altele asemenea.

Diferența dintre situația în care copilul va locui în România sau în străinătate este, după cum se vede mai sus, una de costuri și timp. Procedura este însă, în linii mari, aceeași.

Dacă ai găsit acest articol util, nu uita să îi dai share pe Facebook sau să îl trimiți unui prieten, exact așa cum l-ai găsit tu, menționând sursa.

Îți doresc o zi luminoasă și productivă!

Dana Fatol

Avocat titular Cabinet de Avocat Dana Fatol

avocatul tău din Bacău, România

 

3 thoughts on “Divorțul când soții români nu (mai) locuiesc în România – copiii (I)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.