Category: Situația copiilor in cazul neînțelegerilor dintre părinți

Conform legislației, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. De asemenea, tot conform legii, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate, și răspund de îndeplinirea obligațiilor lor.

Evident, aceasta este teoria, însă practica este diferită și de aceea acestă serie de articole va răspunde întrebărilor care apar în situația în care părinții nu se înțeleg.

Separarea în fapt a soților în timpul căsătoriei

Separarea in fapt a soților căsătoriți este o realitate din ce în ce mai întâlnită. Din acest articol vei afla:

dacă separarea e recunoscută legal în România și
ce e de făcut dacă ești gravidă și separată in fapt, dar căsătorită conform legii românești

Separarea în fapt în România:

În România, separarea în fapt a soților este o situație destul de frecventă, însă aceasta nu este recunoscută în dreptul românesc.

Mai clar, în România separarea în fapt înseamnă că soții locuiesc separat, fără să mai existe o conviețuire, însă nu au obținut o hotărâre judecătorească de divorț.

Din păcate, în lipsa unei recunoașteri oficiale a separării în fapt, soții pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește aspecte precum:

drepturile asupra copiilor;
stabilirea pensiilor alimentare;
partajul bunurilor în cazul unei despărțiri definitive.

Separarea în fapt în alte țări din Uniunea Europeană:

În alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Franța, Germania sau Marea Britanie, separarea în fapt poate avea o recunoaștere legală și poate fi considerată ca o formă de separare cu consecințe legale.

Acest lucru înseamnă că, deși soții nu sunt divorțați oficial, separarea lor este recunoscută de către instanțele de judecată și poate afecta aspecte precum custodia copiilor și drepturile de proprietate.

Situația copiilor născuți sau concepuți în timpul separării:

Una dintre consecințele nerecunoașterii separării în fapt în România poate fi impactul asupra filiației copiilor născuți sau concepuți în timpul acestei perioade de separare in fapt.

Deși soții trăiesc separat, fără a mai avea o relație maritală, copiii născuți în timpul acestei perioade sunt considerați legal copiii ambilor soți conform legii românești.

Adică:

dacă mama naște în România, actul de naștere și certificatul de naștere vor avea la rubrica tată pe soțul mamei, conform prezumției de paternitate;
dacă mama naște într-un stat unde are dreptul de a trece un alt tată la rubrica tată ori de a lăsa necompletat, actul de naștere va fi întocmit conform legislației acelei tări. DAR dacă mama vine în România să facă certificatul de naștere, în acesta la rubrica tată va fi trecut soțul mamei.

Contestarea filiației greșit trecute

Dacă se va dori modificarea filiației greșit stabilite în actele românești, va fi nevoie de o acțiune în tăgada paternității urmată, dacă se dorește, de o acțiune în stabilirea paternității corecte.

Acest proces va fi unul de durată, fiind nevoie de probe, inclusiv probe ADN.

Din acest motiv, dacă locuiești în străinătate și ești în situația unei separări, NU veni cu copilul în România să îi faci certificatul de naștere, ci întâi câștigă procesul de paternitate, apoi vino în România!

Dana Fatol

Avocat, UNBR

PS: Ai nevoie de asistența pentru orice chestiuni legate de copii sau divorț?

Mă poți contacta ușor:

utilizând formularul de contact din dreapta paginii
pe email la adresa danafatol@yahoo.com
telefonic sau pe whatapp la numărul 0040-740.963.934 (cea mai bună variantă)
pe facebook – www.facebook.com/avocatdanafatol

Dacă dorești să vezi ce spun alți clienți înainte să mă contactezi poți consulta pagina Opiniile clienților.

Nu ezita, contactează-mă acum, cu un avocat implicat tu vei fi relaxat!

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat,

membru Uniunea Națională a Barourilor din România

Whatsapp: 004-0740963934

Ce este prezumția de paternitate

Ce este prezumția de paternitate? Reglementare și situații problematice

Bine te-am regăsit,

1. Ce este prezumția de paternitate

Prezumția de paternitate se referă la presupunerea automată a paternității în cazul în care mama este căsătorită.

Această prezumție este puternic ancorată în tradiția juridică și reprezintă o simplificare a procesului de stabilire a paternității în cazurile obișnuite.

Prezumția de paternitate este valabilă și dacă mama nu mai e căsătorită la momentul nașterii, dar a fost pe perioada legală a concepției.

2. Cadrul legal

Conform art. 414 din Codul civil:

(1) Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.

(2) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

3. Avantajele și dezavantajele prezumției de paternitate

Prezumția de paternitate poate avea atât avantaje, cât și dezavantaje.

Ca avantaje, ea conferă:

drepturi și responsabilități tatălui în relație cu copilul, și
drepturi și obligații ale copilului în relație cu tatăl.

Drepturile de custodie, drepturile de vizită și responsabilitățile financiare sunt stabilite în mod implicit prin această prezumție.

De asemenea, drepturile de moștenire, în ambele sensuri, rezultă din prezumție.

Ca dezavantaj, legea română prevede automat paternitatea, și actul de naștere al copilului va fi făcut automat cu numele soțului mamei la rubrica tată, chiar dacă obiectiv nu are cum să fie acela tatăl.

Situația de mai sus este extrem de negativă dacă soții sunt separați în fapt de mult timp.

În situația de mai sus, fie mama, fie tatăl prezumat ori cel biologc, ori copilul sau alte persoane ce justifică un interes, pot dori să nu activeze această prezumție.

O deazctivare a prezumției, urmată sau nu de altă stabilire a paternității este posibilă doar după răsturnarea prezumției legale, printr-o acțiune în tăgada paternității și stabilire a noii paternități (dacă e cazul).

Concluzie

Prezumția de paternitate este o variantă de simplificare a stabilirii paternității. Ea nu este absolut, ci paote fi răsturnată.

Despre tăgada patenrității și stabilirea unei noi paternități, voi scrie în alte articole.

Până data viitoare, sper că acest articol te-a ajutat să înțelegi mai bine ce este prezumția de paternitate și cum aceasta te poate influența în calitate de părinte.

Dana Fatol

Avocat, UNBR

PS: Ai nevoie de asistența pentru orice chestiuni legate de copii sau divorț?

Mă poți contacta ușor:

utilizând formularul de contact din dreapta paginii
pe email la adresa danafatol@yahoo.com
telefonic sau pe whatapp la numărul 0040-740.963.934 (cea mai bună variantă)
pe facebook – www.facebook.com/avocatdanafatol

Dacă dorești să vezi ce spun alți clienți înainte să mă contactezi poți consulta pagina Opiniile clienților.

Nu ezita, contactează-mă acum, cu un avocat implicat tu vei fi relaxat!

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat,

membru Uniunea Națională a Barourilor din România

Whatsapp: 004-0740963934

Tăgada paternității

Ai născut un copil cu un bărbat care nu e soțul tău, vrei să faci tăgada paternității dar nu știi ce presupune? Acest articol este pentru tine

Tăgada paternității

Bine te-am regăsit,

In primul rând, hai să îți fac cunoștință cu clienta mea, Ioana.

Ea a născut în străinătate un copil cu partenerul ei stabil de acolo, fiind încă căsătorită în România.

În țara in care a născut, a întocmit actul de naștere cu tatăl biologic la rubrica tată.

Apoi a venit in România să facă certificatul de naștere. Și, surpriză, la rubrica tată a apărut ca tată soțul ei. De ce îți explic in articolul privind prezumția de paternitate (click aici).

I. Ce este tăgada paternității?

Tăgada paternității este o acțiune legală prin care se contestă faptul că soțul mamei este tatăl biologic al copilului.

Acest proces este unicul prin care se paote demonstra că soțul nu este tatăl copilului, și se dorește corectarea acestui aspect în acte.

II. Când este necesară tăgada paternității?

Acest demers este necesar în mai multe situații:

Când există dovezi clare că soțul nu este tatăl biologic.
În caz de separare sau divorț, dacă copilul s-a născut în perioada căsătoriei sau în termen de 300 de zile de la desfacerea acesteia.
În cazul în care mama a avut o relație cu un alt bărbat.

III. Cadrul legal pentru tăgada paternității

În România, tăgada paternității este reglementată de Codul Civil.

Procesul trebuie inițiat în termen de cel mult 3 ani de la nașterea copilului sau de la momentul în care soțul mamei a aflat că nu este tatăl biologic. Acest termen este important pentru a asigura stabilitatea juridică a copilului.

IV. Procedura de urmat

Consultă un avocat – primul pas este să discuți cu mine sau cu un alt avocat specializat în dreptul familiei (mă poți contacta pe WhatsApp la nr 0740.963.934)
Depunerea cererii în instanță – al doilea pas este să pregătești și să depui cererea de tăgadă a paternității la instanța competentă (o poți depune singură sau prin avocat).
Probele necesare – vei avea nevoie de dovezi care să susțină că soțul tău nu este tatăl biologic al copilului. Acestea vor include teste ADN (obligatoriu), eventual martori sau alte documente relevante.
Procesul în instanță – după depunerea cererii, instanța va analiza probele prezentate și va decide asupra cazului. Procesul poate dura între 1 și 2 ani, în funcție de complexitatea cazului și de aglomerarea instanțelor.

Atenție dacă ai născut în străinătate!

Dacă ai născut copilul în străinătate și intenționezi să revii în România, este crucial să inițiezi tăgada paternității înainte de a te întoarce în țară. În caz contrar, poți întâmpina dificultăți în a părăsi România până la finalizarea procesului, care poate dura între 1 și 2 ani.

Concluzie

Tăgada paternității este un proces legal important care poate clarifica situația familială și juridică a copilului tău. Deși poate părea complicat și emoționant, cu sprijinul potrivit și informațiile corecte, poți naviga acest proces cu succes. Dacă te afli într-o astfel de situație, nu ezita să cauți ajutor legal și să iei măsurile necesare cât mai curând posibil.

PS: AI NEVOIE DE ASISTENȚA PENTRU ORICE CHESTIUNI LEGATE DE COPII SAU DIVORȚ?

MĂ POȚI CONTACTA UȘOR:

utilizând formularul de contact din dreapta paginii
pe email la adresa danafatol@yahoo.com
telefonic sau pe whatapp la numărul 0040-740.963.934 (cea mai bună variantă)
pe facebook – www.facebook.com/avocatdanafatol

Dacă dorești să vezi ce spun alți clienți înainte să mă contactezi poți consulta pagina Opiniile clienților.

Nu ezita, contactează-mă acum, cu un avocat implicat tu vei fi relaxat!

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat,

membru Uniunea Națională a Barourilor din România

Whatsapp: 004-0740963934

Locuința copilului după divorț

Vrei să divorțezi și nu știi care va fi locuința copilul după divorț? Acest articol te va lămuri

Bine te-am regăsit,

Unul dintre cele mai sensibile subiecte pe care le vei avea în cazul unui divorț este stabilirea locuinței copilului.

În mod tradițional, aceasta va fi alături de mamă. Totuși, locuința alături de mamă nu este o reglementare legală, ci mai mult o obișnuintă.

Cadrul legal (cu cine locuiește copilul după divorț conform legii)

Conform art. 400 din Codul civil

Locuinţa copilului după divorţ

(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

(2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.

(3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.

Practica judiciară

În practică, in cazul divorțului notarial sau a divorțului pe calea instanței din culpă comună ori de comun acord, locuința copilului după divorț va fi la părintele la care cei doi părinți decid să fie. De obicei, la mamă.

Dacă părinții se înțeleg asupra locuinței copilului, instanța încuviințează ca aceasta să fie unde o stabilesc părinții. Eu una nu am văzut situații în care instanța să refuze stabilirea locuinței copilului acolo unde o vor ambii părinți. Cred că asta ar fi posibil doar dacă ancheta socială ar fi foarte nefavorabilă

Dar dacă părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului după divorț?

Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului după divorț, se ține cont de interesul superior al copilului. Așa e dispoziția legală, interes superior 🙂

În acest caz, instanța va stabili locuința, după ce va studia raportul de ancheta socială.

Locuința va fi stabilită fie la unul dintre părinți fie, în mod excepțional, la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire.

Cam atât despre cum se stabilește locuința copilului după divorț.

Dacă vrei să afli:

alte chestiuni relevante despre locuința copilului,
dacă ai voie sau nu să schimbi această locuința dacă a fost stabilită la tine

te invit să citești articolul meu Locuința copilului minor dacă părinții nu locuiesc împreună (click pe denumire)

În final, îți reamintesc că legea nu dă automat mamei copilului în caz de divorț, dar de obicei în instanță copilul rămâne cu mama care îl vrea și îl poate crește.

Astfel, ca mamă, dacă ai venituri și locuință, dar și probe, ai toate șansele să obții stabilirea locuinței copilului la tine.

Nu ezita, contactează-mă acum pentru o discuție ori pentru a începe acțiunea de divorț sau de încredințare a copilului, cu un avocat implicat tu vei fi un client relaxat

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat

Mă poți contacta

telefonic sau prin whatapp: 004-0740963934
utilizând formularul din dreapta paginii

În plus, dacă vrei să divorțezi iar desfacerea căsătoriei e clar calea cea mai bună pentru tine acum, gândește-te că vei putea fi din nou liberă. Alege ce e mai bine pentru tine acum!

PS 2: Ascest articol este din seria Situația copiilor în cazul neînțelegerilor dintre părinți. Toate articolele din serie le găsești aici

Detalii article legale: https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-400-locuinta-copilului-dupa-divort-efectele-divortului-desfacerea-casatoriei

Pensia alimentară (partea I)

PENSIA ALIMENTARĂ

Pensia alimentară și, mai ales, lipsa ei, este una dintre cele mai întâlnite probleme ale mamelor singure, mame care ar vrea să știe cât ar trebui să dea și tatăl pentru creșterea copilului, și cum ar putea obține această sumă, dar și dacă pot renunța la pensia alimentară și în ce condiții.

Pentru că este un subiect complex, voi împărți articolul despre pensie alimentară în două părți.

Partea I îți va explica:

Ce este pensia alimentară
Cine datorează pensie alimentară
Cui se datorează pensia de întreținere
Poate mama renunța la pensia de întreținere / alimentară

Ce este pensia alimentară?

Ceea ce denumim în mod uzual pensie alimentară este denumită legal pensie de întreținere, în mod specific pensie de întreținere datorată de către părinte copilului său minor.

Cine datorează pensie alimentară?

Pensia alimentară este datorată de către părinte, și are caracter personal, adică dacă părintele care datorează întreținere moare, încetează și obligația de întreținere.

Pensia alimentară nu poate fi cerută de la moștenitorii părintelui, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cui se datorează pensia de întreținere?

Multe mame, dar și tați deopotrivă, cred că pensia de întreținere (alimentară) se datorează mamei, și neapărat în bani, și de aici apar tații care nu plătesc pensie alimentară că se duce mama și-și face unghiile de banii aia sau își cumpără haine, sau mame care se oferă să renunțe la pensia alimentară ca să le dea tați procuri necesare pentru creșterea sau educarea copiilor ori pentru a duce copii în vacanțe.

Ei, bine, dragi mame și tați, pensia alimentară e un drept al copilului, nu al mamei, și este datorată în primul rând în natură, și doar în subsidiar în bani. Consecințele acestui fapt le găsiți în următoarele paragrafe.

Poate mama renunța la pensia de întreținere / alimentară?

Ei bine, mama, oricât de mărinimoasă e și oricât de mult are nevoie de ceva de la tată nu poate renunța la pensia alimentară. De ce? Pentru că nu e dreptul său, ci al copilului.

Cum se achită pensia de întreținere?

Deși în mod uzual pensia de întreținere este cunoscută ca fiind plătită în bani, aceasta este, de fapt, datorată în natură, și doar subsidiar în bani, în cuantumul stabilit de lege.

Atât pentru astăzi, în partea a II-a vom afla:

Ce trebuie să cuprindă pensia de întreținere
Care este cuantumul legal al pensie de întreținere
Ce-i de făcut dacă părintele separat de copil nu achită pensie de întreținere

Până data viitoare, îți doresc o zi cu mult soare afară și în suflet!

Dana

Locuința copilului minor dacă părinții nu locuiesc împreună

Există situații în care locuința copilului nu este alături de ambii părinți.

Aceasta se întâmplă:

fie în urma unui divorț
fie deoarece părinții nu au locuit niciodată împreună

În acest caz, unde va fi locuința copilului?

Bien te-am regăsit!

Conform legii, copilul minor locuieşte la părinţii săi și, dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.

Ce înseamnă paragraful de mai sus? Înseamnă că, la naștere, copilul va avea stabilită locuința alături de ambii părinți, dacă au domiciliu comun, sau alături de mamă, dacă părinții nu locuiesc împreună și nu convin spre o altă locuință. Odată stabilită locuința copilului, acesta nu poate fi schimbată decât cu acordul ambilor părinți (discutăm, evident, de situația copilului din căsătorie ori a celui dinafara căsătoriei dar recunoscut de tată)

Dar ce se întâmplă dacă părinții nu se înțeleg?

Ei bine, în acest caz, locuința copilului este hotărâtă de către instanța de tutelă, mai clar, de către judecătoria pe raza căreia se află locuința actuală a copilului.

Ești in această situație si vrei să mă contactezi direct – o poți face pe WhatsApp la nr. 0040.740.963.934

Încă ai nevoie de informații? Citește in continuare!

Dacă părinții se despart, mama poate lua copii și pleca cu ei?

Depinde dacă există sau nu acordul tatălui. Adică, dacă tatăl și mama sunt de acord, oricare dintre părinți poate lua copilul să locuiască cu el/ea. Însă, dacă celălalt părinte nu este de acord, atunci locuința copilului nu poate fi legal schimbată decât prin decizia instanței.

Da, știu, există opinia, destul de populară, că, în cazul unei despărțiri, copiii vor locui automat cu mama. Această opinie este susținută vehement pe forumuri de mămici și are la bază concepția vechiului Cod al familiei, care stabilea custodia copiilor la mamă.

Acum însă, locuința nu este stabilită automat la mamă, ci la părintele care rămâne în locuința familiei, iar schimbarea locuinței trebuie realizată fie în baza unui acord al părinților, fie în baza hotărârii instanței.

Dacă copilul locuiește cu mine, mă pot muta cu el în alt cartier sau oraș din România?

Răspunsul este da, poți, dar în aceleași condiții ca prima schimbare a domiciliului, adică cu acceptul celuilalt părinte sau în baza unei hotărâri judecătorești.

Dar în afara României pot pleca cu copilul?

Plecarea din România sau schimbarea domiciliului in altă tară se face tot cu acceptul celuilalt părinte (concretizat într-o procură) sau în baza unei hotărâri judecătorești.

Și ce se întâmplă dacă totuși mama pleacă cu copilul?

Dacă unul dintre părinți pleacă cu copilul înainte să existe un acord al părinților ori o decizie judecătorească în acest sens, celălalt părinte poate nu doar să îl dea în judecată pe părintele care a plecat cu copilului, dar poate să îi facă și plângere penală.

Sigur, în practică plângerile penale de acest fel sunt rare, dar e bine ca acest risc să fie cunoscut.

Fapta de a schimba domiciliul copilului fără acceptul celuilalt părinte poate fi încadrată la infracțiunea prevăzută de art. 379 Cod penal, reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, și se poate pedepsi cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Atunci cum pot proceda, ca mamă, ca să îmi iau copilul cu mine?

Pentru a putea lua copilul, mama (sau tatăl, după caz) trebuie să pornească o acțiune in instanță având ca obiect stabilirea locuinței minorului.

Pe cale principală, soluționarea acestei acțiuni durează chiar și un an, astfel că, dacă există urgență (copilul a fost deja mutat și e nevoie de o hotărâre care să consfințească situația de fapt, părintele cu care a rămas copilul e abuziv, există alte probleme in situația copilului care justifică urgența) se poate formula și o cerere de ordonanță președințială.

Ordonanța președințială se judecă de urgență, pe baza unui număr mai mic de probe, și este valabilă doar până la soluționarea cauzei pe cale principală.

Ca părinte, trebuie să reții de asemenea că de regulă copiii rămân sau pleacă cu mama în caz de separare, dar aceasta nu e o obligație conform legii, ci doar o regulă nescrisă a jurisprudenței, deci ai întotdeauna nevoie de probe pentru a îți lua copilul alături de tine, pentru a stabili legal locuința copilului tău alături de tine.

Dar dacă tatăl copilului mă bate, pot pleca cu copiii?

Din păcate violența nu poate fi utilizată ca motiv pentru a lua copii și a pleca cu ei. Dar dacă te afli într-o astfel de situație, atunci sfatul meu este să te duci la poliție și să faci plângere. Du-te imediat ce se întâmplă, nu aștepta.

Așa vei avea probe și vei putea apela la procedura ordonanței președințiale nu doar la dreptul comun. Vei putea cere și un ordin de protecție și vei putea obține chiar evacuarea tatălui violent din propria casă.

Dar pentru asta ai nevoie de probe, de plângeri la poliție, de certificate medico-legale, de

martori.

În concluzie, legea nu dă automat mamei copilului în caz de separare, dar de obicei în instanță copilul rămâne cu mama care îl vrea și îl poate crește.

Astfel, ca mamă, dacă ai venituri și locuință, dar și probe, ai toate șansele să obții stabilirea locuinței copilului la tine.

Nu ezita, contactează-mă acum pentru o discuție ori pentru a începe acțiunea, cu un avocat implicat tu vei fi relaxat

Scrie-mi pe WhatsApp la numărul 0740963934 situația ta pe scurt și îți voi răspunde în maxim 2 ore (L-V 10-16 – S/D răspund dar nu în 2 ore)!

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat

Mă poți contacta

telefonic sau prin whatapp: 004-0740963934
utilizând formularul din dreapta paginii

PS: În funcție de complexitate, consultația poate fi pe email ori telefonică și gratuită. Dacă e nevoie de studiul unor documente ori de o întâlnire, onorariul începe de la 300 lei și te poate scuti de foarte multă umblătură după informații și confuzie. În plus, dacă desfacerea căsătoriei e clar calea cea mai bună pentru tine acum, gândește-te că vei putea fi din nou liber(ă). Alege ce e mai bine pentru tine acum!

PS: Ascest articol este din seria Situația copiilor în cazul neînțelegerilor dintre părinți. Toate articolele din serie le găsești aici

Custodia copilului minor conform Codului civil in vigoare

Custodia copilului, deși nu mai există ca noțiune, a rămas încă în vocabularul uzual.

Din punct de vedere legal, noțiunea de custodie a dispărut din 2011, adică înainte de intrarea în vigoare a Codului civil actual (denumit și Noul Cod civil).

Ce era custodia copilului conform codului familiei?

Încredințarea minorilor în sarcina exclusivă a unuia dintre părinți în caz de divorț, numită popular custodia minorilor, era reglementată în trecut de Codul familiei (acum abrogat).

Codul familiei ne spunea că instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelara şi, ţinînd seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vîrsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.

Tot conform Codului familiei, părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile părinteşti.

În mare, reglementările de mai sus ne spun că părintele la care rămânea copilul avea dreptul să ia orice decizii cu privire la copil, fără să fie nevoie să îl consulte pe celălalt părinte.

Adică putea locui oriunde cu copilul, putea înscrie copilul la școală sau medic, putea scoate copilul din România oriunde și îl putea înnapoia, și, în general, putea lua orice decizii în ceea ce îl privește pe copil.

Ca practică, copiii minori era încredințați mamei (deși legea permitea și încredințarea copiilor tatălui, eu una nu cunosc vreun caz în care să se fi întâmplat asta înainte de 2011), motiv pentru care multe persoane credeau și încă cred că așa spune legea, că copiii rămân cu mama.

Ce s-a schimbat odată cu anul 2011? Ce este autoritatea părintească? cu ce e diferită față de custodia copilului?

În anul 2011 Codul familiei, cel din care am citat mai sus, a fost abrogat de Codul civil în vigoare. Acest cod a fost adaptat tendințelor europene de a responsabiliza ambii părinți, și a introdus noțiunea de autoritate părintească.

Conform legislației în vigoare acum, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

De asemenea, tot conform legii, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate, și răspund de îndeplinirea obligațiilor lor.

Legea spune simplu părinții, deci nu distinge între părinții biologici sau adoptivi ai copilului, ori între cei căsătoriți sau necăsătoriți, între cei care locuiesc împreună sau nu.

Ce se întâmplă în caz de separare (cu divorț sau fără, între părinți căsătoriți sau nu)

În cazul separării, conform Codului civil, regula este că după divorț sau separare în fapt, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Mai clar, părintele căruia i-a fost încredințat copilul va trebui să se consulte cu celălalt părinte și să aibă acceptul lui (de multe ori acceptul lui concretizat într-o procură) pentru a lua orice decizii privind copilul minor.

Astfel va fi necesar acordul celuilalt părinte pentru:

schimbarea locuinței copilului;
înscrierea copilului la școală;
înscrierea copilului la medicul de familie;
vaccinarea copilului;
deplasare în străinătate (pentru acesta va fi nevoie de procură notarială);
exercitarea altor drepturi și obligații cu privire la persoana copilului.

Există și excepția, aceea în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, însă această excepție trebuie stabilită pe calea instanței și doar pe calea instanței (conform art. 398 Cod civil dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți).

Atenție, tot nu vom vorbi despre custodia copilului, ci despre autoritate părintească exclusivă!

Până la obținerea unei hotărâri care să stabilească altceva, autoritatea părintească este comună! Și deciziile se iau de către ambii părinți.

Știu că această reglementare cauzează multe probleme pentru părinți, și de aceea am început scrierea unei serii de articole privind drepturile și obligațiile părinților în caz de despărțire și situația copiilor în acest caz.

Articolele din serie sunt, până acum:

Locuința copilului (click aici);
Pensia alimentară (click aici);
Pot pleca cu copilul în străinătate;
La câte vizite pe lună are dreptul tatăl și cum îl pot obliga să le facă;
Situația copilul născut în timpul căsătoriei, dar cu alt bărbat decât soțul mamei;
Ce se întâmplă dacă celălalt părinte decedează.

Lista este deschisă pentru sugestii, întrebări, propuneri de articole.

Te invit să lași un comentariu cu ce ai vrea să mai scriu pe acestă temă!

Iți doresc o zi cu soare!

Dana

Ai o întrebare sau ai nevoie de asistență? Scrie-mi pe WhatsApp la numărul 0740963934 situația ta pe scurt și îți voi răspunde în maxim 2 ore! (L-V 10-16 – S/D răspund dar nu în 2 ore)

Dacă dorești să vezi ce spun alți clienți înainte să mă contactezi poți consulta pe siteul meu pagina Opiniile clienților.

Nu ezita, contactează-mă acum, cu un avocat implicat tu vei fi relaxat

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat, Bacău, România

WhatsApp: 004-0740963934

PS: În funcție de complexitate, consultația poate fi pe email ori telefonică și gratuită. Dacă e nevoie de studiul unor documente ori de o întâlnire, onorariul începe de la 350 lei și te poate scuti de foarte multă umblătură după informații și confuzie.

Autoritatea părintească – generalități

Evident, aceasta este teoria, care ne spune că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului și că ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.

Legea spune simplu părinții, deci nu distinge între părinții biologici sau adoptivi ai copilului, ori între cei căsătoriți sau necăsătoriți, între cei care locuiesc împreună sau nu.

În practică însă, de prea multe ori doar unul dintre părinți, în general mama, se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului, iar acest grup de articole va privi această situație, în care copilul locuiește efectiv doar cu unul dintre părinți, și va răspunde la unele dintre întrebările cel mai des formulate de mamele care îți cresc copii singure, fără a conviețui cu tatăl. Situația este legal aceeași dacă tatăl e cel cu care locuiesc părinții, și nu mama, iar formularea e astfel doar pentru că sunt mai multe mame în această situație decât tați.