Custodia copilului minor conform Codului civil in vigoare

Custodia copilului minor conform Codului civil in vigoare

Custodia copilului, deși nu mai există ca noțiune, a rămas încă în vocabularul uzual.

Din punct de vedere legal, noțiunea de custodie a dispărut din 2011, adică înainte de intrarea în vigoare a Codului civil actual (denumit și Noul Cod civil).

Ce era custodia copilului conform codului familiei?

Încredințarea minorilor în sarcina exclusivă a unuia dintre părinți în caz de divorț, numită popular custodia minorilor, era reglementată în trecut de Codul familiei (acum abrogat).

Codul familiei ne spunea că instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelara şi, ţinînd seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vîrsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.

Tot conform Codului familiei, părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile părinteşti.

În mare, reglementările de mai sus ne spun că părintele la care rămânea copilul avea dreptul să ia orice decizii cu privire la copil, fără să fie nevoie să îl consulte pe celălalt părinte.

Adică putea locui oriunde cu copilul, putea înscrie copilul la școală sau medic, putea scoate copilul din România oriunde și îl putea înnapoia, și, în general, putea lua orice decizii în ceea ce îl privește pe copil.

Ca practică, copiii minori era încredințați mamei (deși legea permitea și încredințarea copiilor tatălui, eu una nu cunosc vreun caz în care să se fi întâmplat asta înainte de 2011), motiv pentru care multe persoane credeau și încă cred că așa spune legea, că copiii rămân cu mama.

Ce s-a schimbat odată cu anul 2011? Ce este autoritatea părintească? cu ce e diferită față de custodia copilului?

În anul 2011 Codul familiei, cel din care am citat mai sus, a fost abrogat de Codul civil în vigoare. Acest cod a fost adaptat tendințelor europene de a responsabiliza ambii părinți, și a introdus noțiunea de autoritate părintească.

Conform legislației în vigoare acum, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

De asemenea, tot conform legii, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate, și răspund de îndeplinirea obligațiilor lor.

Legea spune simplu părinții, deci nu distinge între părinții biologici sau adoptivi ai copilului, ori între cei căsătoriți sau necăsătoriți, între cei care locuiesc împreună sau nu.

Ce se întâmplă în caz de separare (cu divorț sau fără, între părinți căsătoriți sau nu)

În cazul separării, conform Codului civil, regula este că după divorț sau separare în fapt, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Mai clar, părintele căruia i-a fost încredințat copilul va trebui să se consulte cu celălalt părinte și să aibă acceptul lui (de multe ori acceptul lui concretizat într-o procură) pentru a lua orice decizii privind copilul minor.

Astfel va fi necesar acordul celuilalt părinte pentru:
  • schimbarea locuinței copilului;
  • înscrierea copilului la școală;
  • înscrierea copilului la medicul de familie;
  • vaccinarea copilului;
  • deplasare în străinătate (pentru acesta va fi nevoie de procură notarială);
  • exercitarea altor drepturi și obligații cu privire la persoana copilului.

Există și excepția, aceea în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, însă această excepție trebuie stabilită pe calea instanței și doar pe calea instanței (conform art. 398 Cod civil dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți).

Atenție, tot nu vom vorbi despre custodia copilului, ci despre autoritate părintească exclusivă!

Până la obținerea unei hotărâri care să stabilească altceva, autoritatea părintească este comună! Și deciziile se iau de către ambii părinți.

Știu că această reglementare cauzează multe probleme pentru părinți, și de aceea am început scrierea unei serii de articole privind drepturile și obligațiile părinților în caz de despărțire și situația copiilor în acest caz.

 

Articolele din serie sunt, până acum:

  • Locuința copilului (click aici);
  • Pensia alimentară (click aici);
  • Pot pleca cu copilul în străinătate;
  • La câte vizite pe lună are dreptul tatăl și cum îl pot obliga să le facă;
  • Situația copilul născut în timpul căsătoriei, dar cu alt bărbat decât soțul mamei;
  • Ce se întâmplă dacă celălalt părinte decedează.

Lista este deschisă pentru sugestii, întrebări, propuneri de articole.

Te invit să lași un comentariu cu ce ai vrea să mai scriu pe acestă temă!

Iți doresc o zi cu soare!

Dana

 

Dacă ai nevoie de avocat contactează-mă:

  • utilizând formularul de contact din dreapta paginii
  • pe email la adresa danafatol@yahoo.com sau office@fatol.ro,
  • telefonic sau pe whatsapp la numărul 0040-740.963.934
  • pe facebook – www.facebook.com/avocatdanafatol

Dacă dorești să vezi ce spun alți clienți înainte să mă contactezi poți consulta pe siteul meu pagina Opiniile clienților.

Nu ezita, contactează-mă acum, cu un avocat implicat tu vei fi relaxat

Dana Fatol, avocat titular Dana Fatol Cabinet de avocat, Bacău, România

WhatsApp: 004-0740963934

PS: În funcție de complexitate, consultația poate fi pe email ori telefonică și gratuită. Dacă e nevoie de studiul unor documente ori de o întâlnire, onorariul începe de la 350 lei și te poate scuti de foarte multă umblătură după informații și confuzie.

 

2 thoughts on “Custodia copilului minor conform Codului civil in vigoare”

  1. Bună seara, ma aflu într-o situație foarte nasoala cu fosta soție. Am divorțat și stam împreună de cand am divorțat la domiciliu ei(fostei) obligat de împrejurări spun asta pentru ca mereu când decid sa plec din casa ma amenința ca se răzbuna pe copii…. Și unu din motive ar mai fi și faptul ca am tot sperat ca se va schimba și ca va fi bine..
    Fosta are probleme de comportament este foarte recalcitranta, obsesie ei cu, curățenia a ajuns la niște limite de neimaginat…
    Ce as putea sa fac în privința asta…?
    As putea sa o decad din drepturi…?

     
    1. Bună ziua,

      Dacă nu reușiți să vă înțelegeți amiabil atunci pentru rezolva neînțelegerile legate de copii va fi nevoie tot de un proces. Dacă într-adevăr are un comportament periculos pentru copii puteți apela la Direcția pentru protecția copilului pentru o verificare, dar înainte să o faceți gândiți-vă că vă supuneți copiii unor evaluări făcute de niște străini și veți fi mereu in vizorul autorităților. Cât privește decăderea, aceasta este o sancțiune foarte serioasă care poate fi cerută doar de autorități, nu și de părinte, și doar pentru motive foarte grave. Recomandarea mea este să apelați întâi la un psiholog specializat pentur ajutor, apoi la un avocat pentru consulanță dacă nu se rezolvă nimi camiabil și doar ca soluție finală la autorități.

      Succes,

      Dana

       

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.